Limba Sarda

Conte: “Serradas totus sas atividades cummertziales francu alimentares e apotecarias”

  ITA      SRD

 

 

ROMA. Su guvernu ponet mesuras galu prus astrintas. Serradas finas a su 25 de martzu totus sas atividades cummertziales, francu sos negòtzios de alimentares e apotecarias. Sas aziendas ant a dèpere impitare galu de prus su smart working. Bancas, Postas e trasportos pùblicos ant a abarrare abertos. Sas indùstrias ant a abarrare abertas ma cun “mesuras de seguresa”, est a nàrrere bastis chi assegurent fainas pro istransire su contàgiu. Serrados intamas sos repartos aziendales “chi non sunt indispensàbiles” pro sa produtzione. L’at naradu su presidente de su consìgiu Giuseppe Conte:”Gràtzias pro sos sacrifìtzios de sos italianos in sa luta a su coronavirus: depides ischire chi sas renùntzias bostras sunt dende unu agiudu mannu a su Paisu. S’Itàlia est mustrende de èssere una grandu comunidade, unu esempru pro sos àteros”. S’essida a campu de sa balia de sas mesuras leadas, at annantu su premier, “l’amus a bìere intre de duas chidas. Non tocat a s’iscorare si sos nùmeros luego ant a ismanniare. No a sa crèschida de àteras mesuras astrintas”.

Posca at annantu unu messàgiu de ispera:”Atureus a tesu oe pro non imbrassiare cras”.

Su cabu de Invitalia Domenico Arcuri est commissàriu pro s’emergèntzia. At a èssere responsàbile de sas terapias intensivas, de sos machinàrios e de s’installatzione issoro in sas istruturas.

SU DISCURSU INTREU DE CONTE

“Dia chèrrere comintzare torrende gràtzias in antis de totu, torra, a sos mèigos, sos operadores sanitàrios, sos chircadores chi s’incapas finas como chi bos so chistionende sunt traballende sena pasu in sos ospidales pro cumbàtere s’emergèntzia sanitària, pro curare sos malàidos nostros.

Unu gràtzia meu tocat finas a totu bois chi seis respetende sas mesuras chi su Guvernu at impitadu pro parare fronte a s’isparghinada de su virus.

Bos torro gràtzias ca isco chi seis mudende s’avesu bostru, seis faghende sacrifìtzios e isco chi no est fàtzile, ma depeis ischire chi custas renùntzias bostras – minores e mannas – sunt donende unu agiudu mannu, de importu pro su Paisu.

S’Itàlia lu podimus nàrrere a forte, cun orgòlliu, est mustrende de èssere una grandu Natzione, una grandu comunidade, aunida e de capia.

In custu mamentu totu su mundu nos est castiende: a seguru nos sunt castiende pro sos nùmeros de su contàgiu, bient a unu Paisu chi est in dificultade ma nos aprètziant finas ca semus mustrende firmesa manna, de resistèntzia manna e deo tèngiu unu cumbinchimentu fungudu, chi dia chèrrere cumpartzire cun bois, cras non petzi nos ant a castiare galu e nos ant a ammirare, nos ant a leare comente a esempru positivu de unu Paisu chi pro more de su sensu suo de comunidade, est resessidu a bìnchere sa batalla sua contra de sa pandemia.

Semus, l’ammento, su Paisu chi pro primu, in Europa, est istadu corpidu de prus dae su coronavirus, semus finas cussos peroe chi sunt reagende cun prus fortza, cun sa precautzione màssima, devenende die cun die unu modellu finas pro totu sos àteros.

A guvernare chèret nàrrere a tènnere una mirada a 360 grados: custu desafiu, comomai l’ischimus bene, pertocat sa salude de sos tzitadinos, est unu desafiu chi faghet peleare su Sistema sanitàriu natzionale nostru ma pertocat finas sa poderada de s’economia nostra, de su tessudu produtivu fatu de impresas minores e mèdias. In sos sèberos chi apo fatu finas a como, amus postu in contu, paris a totu sos ministros, totu sos interessos, totu sos valores in campu.

Apo fatu unu patu cun sa cuscièntzia mea. In primu logu b’at a b’at a èssere semper sa salude de sos italianos.

Petzi pagas dies a como bos apo pedidu de mudare s’avesu bostru, aturende in domo su prus possìbile, essende feti pro su pertzisu.

Su bonu de sos italianos at torradu sceda in manera ispantosa. Cando apo impitadu custas mesuras, chi lìmitant finas unas cantas libertades amadas, mi nde sapia chi fiat unu primu passu e non diat èssere istadu mancu s’ùrtimu.

Oe est craru, ischimus chi in unu grandu Paisu, modernu, cumplessu, comente est su nostru, tocat de fàghere a manera graduale: a tales chi totus potzant cumprèndere su mamentu difìtzile chi semus patende e atzetare sas mudaduras pedidas.

Ma como ponimus sa serrada de totu sas atividades cummertziales e de bèndida a minùgiu, francu sos negotzios de alimentares, de prima netzessidade e de sas apotecarias e de sas parapotecarias.

Duncas non tocat de andare curre curre pro comporare màndigu in sos supermercados.

Serrant peroe negotzios, tzilleris, pub, ristorantes lassende sa possibilidade de sa cunsinna a domicìliu.

Serrant finas parruchieris, centros estèticos, servìtzios mensa chi no assegurant sa distàntzia de seguresa.

Pro su chi pertocat sas atividades produtivas e professionales, si depet impitare su prus possìbile sa manera de traballu àgile, tocat de incentivare sas fèrias e sos congedos retribuidos pro sos dipendentes.

Abarrant serrados sos repartos aziendales chi non sunt indispensàbiles pro sa produtzione.

Est ladinu chi sas indùstrias ant a pòdere sighire a fàghere sas atividades produtivas issoro a cunditzione chi leent protocollos de seguresa pro sos traballadores issoro a tales de istransire su contàgiu.

Sunt incentivadas sas fàbricas e sas indùstrias pro leare mesuras chi siant adeguadas pro poderare custu mamentu: duncas regulatzione de sos turnos de traballu, fèrias antetzipadas, serrada de sos repartos no indispensàbiles.

Est craru chi abarrat garantida s’acumprida de sos servìtzios pùblicos essentziales, intre de custos sos trasportos, sos servìtzios de utilidade pùblica, sos servìtzios bancàrios, postales, finantziàrios, assicurativos in prus chi totu cussas atividades chi serbint a su funtzionamentu curretu de sos setores abarrados in atividade.

S’ant a garantire sas atividades de su setore agrìculu, zootècnicu, de trasformatzione agroalimentare incluidas sas filieras chi istrinant benes e servìtzios cunforma a custas atividades.

Duncas ant a sighire sas atividades issoro respetende sa normativa igènicu-sanitària.

Sa règlua mama aturat sa matessi: depimus limitare sos ispostamentos a sas atividades de traballu pro cajone de salude o pro bisòngiu mannu, comente a fàghere s’ispesa.

Est de importu a si nde sapire chi amus comintzadu dae pagu a mudare s’avesu nostru. S’efetu de custu isfortzu mannu nostru l’amus a pòdere bìere petzi tra unas cantas chidas, una pariga de chidas.

Nemos duncas depet pensare chi giai cras, o in sas dies imbenientes, amus a pòdere mesurare ite nde torrat dae custas mesuras. Pro tènnere una iscumproa verdadera diamus isbetare una pariga de chidas. E custu est de importu mannu. Duncas, lu chèrgio nàrrere, si sos nùmeros diant dèpere sighire creschende, cosa chi no est improbàbile non cheret nàrrere chi depimus fàghere a sa lestra a buscare àteras mesuras. Non depimus cùrrere a sa tzega cara a su trèmene, depimus èssere abbistos, mesurados, sìncheros, responsàbiles.

Luego apo a numenare finas unu commissàriu delegadu pro afortiare sa resposta de sas istruturas ospidalieras a custa emergèntzia sanitària.

At a èssere unu commissàriu chi at a tènnere poteres mannos de dèroga, chi at a traballare pro afortiare mescamente sa produtzione e s’isparghinada de trastes pro sas terapias intensivas e subintensivas. At a tènnere finas su poderiu de creare e pesare istabilimentos noos pro sa produtzione de custos trastes e pro abrandare sas fartas chi essint a campu.

Sa persone chi apo a numenare est Dut. Domenico Arcuri, amministradore delegadu de Invitalia.

At a disfrutare de custa istrutura giai sestada e esperta in su setore industriale. S’at a coordinare cun Dut. Borrelli e cun s’istrutura de como de sa Protetzione Civile. Lassademi abèrrere una parèntesi e de torrare gràtzias a totu sas fèminas e sos òmines, su Dut. Borrelli, pro su traballu ispantosu chi sunt faghende finas a como. Chèrgio a bos nàrrere un’ùrtima cosa: si amus a respetare totu custas règulas amus a essire prus a lestru dae custa emergèntzia.

Su Paisu tenet bisòngiu de sa responsabilidade de cadaunu de nois, de sa responsabilidade de 60 milliones de italianos chi cada die faghent sacrifìtzios minores e mannos pro cantu at a durare s’emergèntzia. Semus parte de una matessi comunidade. Cada indivìduu est gosende de sos sacrifìtzios suos ma finas de sos àteros. Custa est sa fortza de su Paisu nostru. Una comunidade de indivìduos, comente diat nàrrere Norbert Elias. Abarremus a tesu oe pro nos imbrassiare cun prus calore pro cùrrere prus lestros cras, totu paris bi l’amus a fàghere”

 

contributo regione sardegna sito.jpg